vineri, 12 august 2016

Ziua 5. Brasov




In sfarsit am ajuns in Brasov. Am luat un taxi de la gara pana la cazare, oarecum incercand sa evitam orice contact cu oamenii pana cand nu ne improstam. Chiar si cand am ajuns la receptie, eu stateam ceva mai departe de receptioner, in timp ce Theo a fost ceva mai curajos :)). Hotelul se numeste Taj Mahal si se afla in centru ceea ce era bine, in felul acesta faciliteaza destul de mult ajungerea la anumite obiective si nu numai. Singurul downside era ca pana in camera trebuia sa urcam multe scari si de multe ori, la coborare, ne gandeam daca nu cumva ar fi mai simplu sa ne dam rostogol pe ele. :))



Nu am zabovit foarte mult la hotel si am iesit sa ne plimbam prin oras. Era destul de animat centrul, era si un mic eveniment cu dansuri, dar Theo nu voia sa danseze :P



De fiecare data ma intorc cu drag in Brasov, ori de cate ori il vad, nu pot sa ma plictisesc de el, este orasul meu de suflet. Mai mult decat atat, consider ca este important ca dupa doua ture solicitante, ultima zi sa fie dedicata odihnei, chiar daca va aflati inca departe de casa.
Per total, a fost un concediu foarte fain, in care ne-am simtit foarte bine si inca o data am reusit sa scapam de "marile orase" care de cele mai multe ori ne sufoca doar locuind acolo. :)


             






Read More




joi, 11 august 2016

Zilele 3 si 4. Cabana Curmatura si Creasta Mica a Pietrei Craiului

Ne-am odihnit destul de bine in noaptea precedenta, dar trebuia sa lasam Busteni-ul in urma si sa ne indreptam spre Brasov. Am luat un mic dejun, am baut o cafea cat sa ne mai inviora, ne-am strans lucrurile si am pornit la drum. Dar asta nu inainte sa ne luam la revedere de la Doamna Sandra si sa ii multumim pentru ospitalitate. Ne-a urat drum bun si ca ne mai asteapta pe la dansa, cu siguranta o sa mai revenim!


Am pornit spre gara de unde am luat trenul catre Brasov si acolo am stat pana cand a tras trenul pentru Zarnesti.  Vremea era la fel de calda, poate chiar un pic mai calda, dar era perfecta pentru plimbari pe munte. Dar cum nimic nu merge aproape perfect niciodata, s-a defectat locomotiva la Rasnov si a trebuit sa asteptam sa se intoarca alt tren din Zarnesti care sa ne duca pe noi si pe restul oamenilor acolo. Chiar am avut parte si de un domn mai iritat de aceasta intamplare, care tipa in lung si-n lat ca el vrea sa ajunga la Brasov si ca nu e problema lui ca nu mai functioneaza locomotiva. Era destul de amuzant de privit, dar in acelasi timp imi dau seama ca era destul de stresant pentru doamna de la ghiseu care parea ca isi pierde orice urma de rabdare.


Astepand trenul spre Zarnesti

Am asteptat cam jumatate de ora pana cand ne-am urcat in tren. Peisajele vazute din tren erau superbe, parca se scaldau perfect in lumina puternica a soarelui, care parca incepuse sa acapareze aproape tot. 


Zarnesti este principala intrare in Parcul National si de unde pornesc diverse trasee spre Piatra Craiului. Noi pentru inceput ne-am oprit sa mancam si sa platim taxa de intrare in parc, dupa care am pornit spre Prapastiile Zarnestilor, care este un defileu de pereti abrupti, cu inaltimi de peste 200m si sunt perfecti pentru alpinism. Se poate intra si cu masina, dar doar pana la bariera unde va trebui sa o lasati parcata pana cand va intoarceti. Este o zona foarte frumoasa, desi in ziua respectiva era foarte aglomerat, foarte multi oameni cu gratare si cu muzica ascultata la maxim, care de cele mai multe ori nu era muzica ascultabila. But that's just me.


                                                                        Zarnesti




Obiectivul nostru era sa ajungem la Cabana Curmatura, unde trebuia sa inoptam o noapte, inainte sa urcam pe Piatra Mica. Sunt doua trasee care pot fi urmate, primul pornind de la Fanatana lui Botorog, pe banda galbena si al doilea care duce dincolo de bariera si pe care l-am ales noi, pana la primul indicator pe banda albastra. In felul acesta am putut admira in totalitate Prapastiile, insa nu am facut poze aici, doar doar filmari care vor fi urcate ulterior.

In drum spre Curmatura



Cabana se afla la 1470m, pe versantul NE al Pietrei Craiului si este un punct important de unde pornesc traseele in masiv, dar care depind, totusi, de starea vremii. Mi-a placut foarte mult atmosfera de la cabana, era foarte degajata si mi-am adus aminte din nou de ce iubesc oamenii de munte. Pentru ca sunt oameni frumosi si foarte prietenosi, care atunci cand ii intalnesti te saluta cu un zambet sincer si cald. 

Vedere de la anexa

Ne-am relaxat stand afara pe bancute si ne-am luat amandoi doua beri. Am zis ca meritam sa ne rasfatam putin, nu? Am scos niste mancare din rucsac si mi-am cumparat de acolo si o prajitura cu mere, care era absolut minunata. Au mancare foarte buna, iar prajiturile trebuie incercate neaparat! 
Spre seara, cam pana aproape sa apuna soarele, am stat si ne-am odihnit pe iarba in zona corturilor. Nici nu prea aveam cuvinte in momentul acela, puteam doar sa inspir si sa expir si sa ma las total cucerita de atmosfera si de privelistea de care aveam parte.
Intr-un final, nu am stat pana tarziu, eram destul de obositi dupa drumul din ziua respectiva si mai ales dupa prima tura din primele zile, de la Omu. Cum am inchis ochii, ne-a luat somnul si dusi cu Mos Ene am fost.

A doua zi de dimineata ne-am trezit in jurul orei 6 si jumatate, vrand ca in ziua respectiva sa ne intoarcem in Zarnesti si sa plecam spre Brasov. Asa ca intentionam sa plecam pe traseu cam pe la 7 jumatate. Ne-am pregatit niste rucsacei mai light in care am pus strictul necesar si am iesit sa mancam si sa bem putina cafea. Ne-am umplut botelcutele cu apa de la izvorul de langa cabana si am fost gata de pornit la drum. Atentie, apa nu se gaseste, deci va recomand sa va luati provizii de apa de la cabana si sa nu uitati!

Era o zi foarte faina, calda si ce bine era fara rucsac greu in spate! Si am pornit catre Saua Crapaturii pe un urcus destul de sustinut, dar la cat de bine dormisem cu o noapte inainte, totul a mers foarte bine!

Punctul de belvedere de la Saua Crapaturii

Pe aici trebuie sa urcam! :)




 


Desi partea stancoasa nu dureaza foarte mult, este destul de solicitanta, insa ne-am bucurat din plin de ea. Sunt unele pasaje mai periculoase, in care se poate aluneca destul de usor, dar cu atentie nu ar trebui sa fie probleme. Personal imi plac mult zonele de genul acesta, ma simt in largul meu, iar Theo mereu imi spune ca sunt o caprita neagra :)



Am ajuns foarte usor in creasta, de unde panorama asupra Pietrei Craiului poate fi admirata in toata splendoarea ei, dar pana la varf mai trebuia sa mai mergem nitel pe Creasta Mica si ascutita, atat de specifica zonei, incat, va dati seama ca haul era de ambele parti ale crestei. Atat de frumos!



Aici ne-am tras sufletul putin, am dat cateva telefoane catre familie, am mancat ceva si am mai stat sa admiram minunatiile din jur.
Dupa ce am considerat ca am stat destul (bine, niciodata nu-i de ajuns), am luat drumul inapoi spre cabana, pe unde am urcat. Deja era foarte cald si noroc ca Theo a avut crema de soare la el, altfel, la cat de alba sunt, m-as fi inrosit imediat si din caprita neagra m-as fi transformat intr-un rac!
Inapoi la cabana am ajuns repejor unde am mai mancat ceva si ne-am odihnit, insa trebuia sa ne luam la revedere pentru ca ne astepta alt drum in fata si mai lung, din fericire si unul pentru relaxare. 
Drumul de intoarecere pana in Prapastiile Zarnestilor a fost scurt, ne-am miscat destul de repede, insa de acolo pana in Zarnesti mi s-a parut foarte lung si parca nu mai ajungeam odata. Era si foarte cald, ne era foame si aveam nevoie si la toaleta! Theo putea sa rezolve imediat, norocul lui.
Cand am ajuns in Zarnesti ne-am oprit la un mini restaurant sa mancam si sa ne mai odihnim picioarele. Nu am zabovit mult si am luat-o repede spre gara unde ne astepta trenul catre Brasov, pe care era cat pe ce sa il pierdem, noroc ca ne-a vazut mecanicul ca alergam ca nebunii spre tren si a avut bunavointa sa ne astepte, asa ca multumim! 

Cei doi viezuri :)
 
Read More




marți, 9 august 2016

Zilele 1 si 2. Pe cararile Bucegilor

Data: Primul weekend din August 2016
Locatia: Muntii Bucegi, Vf. Omu si Babele
Compania: Viezurii



Plecare din Busteni, pe traseul ce incepe de langa Caminul Alpin, spre Valea Cerbului si Poiana Costilei.
Ne era dor sa mergem pe munte si sa mai stam cu ei la o vorba, doua prin codru, sa mai povestim povesti necunoscute la o gura de izvor rece. Asa ca ne-am facut rucsacurile, am cumparat biletele de tren si am pornit spre o noua aventura.
Am ajuns seara in Busteni, ne-am cazat si am iesit sa mancam la restaurantul Rustic, la care mergem de fiecare data cand ne aflam acolo. Au mancare foarte buna la niste preturi super ok, recomand!

Dupa cina ne-am mai plimbat prin oras, adica drumul catre cazare, caci aveam ceva de mers, dar era foarte placut afara si era mai degraba o placere. Am stat la Pensiunea Sandra, care se afla in apropiere de partie. Doamna de la cazare este foarte amabila, poate vorbi putin mai mult uneori, dar are intentii bune, plus totul este curat si aveti totul la indemana. Mai multe informatii se poti gasi in linkul de mai jos.

http://www.booking.com/hotel/ro/casa-sandra.en-gb.html?

Nu am stat mult pana cand am dat stingerea. Personal, cand stiu ca a doua zi plec undeva si fac ceva interesant, nu pot dormi aproape deloc. Din fericire nu a fost cazul, am adormit instant si m-am trezit plina de energie.

A doua zi, in jurul orei 10 - 10 si jumatate am pornit pe traseul de langa Caminul Alpin si am tot urcat prin padure catre Poiana Costilei. Ne-am miscat destul de repede, singura pauza facuta fiind de 2 minute pentru a bea apa. Am stat si cu ochii in patru si mai dadeam un fluier. Nu eram panicati din pricina ursilor (chiar daca personal avusesem recent o intalnire cu un domn pe poteca), dar mai bine sa fim in siguranta.

Cand am ajuns in Poiana Costilei, ne-am oprit ca sa mancam si sa bem apa. Era foarte liniste si o vreme foarte frumoasa, mai ca ne venea sa ne intindem undeva pe iarba si sa tragem un pui de somn. Pana la urma unde era graba? Voiam sa ne bucuram de tot ce era in jur, ca eram acolo, nu sa simtim ca eram doar in trecere.

Cateva poze de pe traseu:








Cand iesi in golul alpin, ai o panorama de iti taie rasuflarea. Bucegii in toata splendoarea lor, mai ca vrei sa te trezesti in fiecare dimineata alaturi de privelistea asta.

Theo - probabil ii era foame





Theo fiind fotogenic :))


Am mai facut cateva pauze scurte pe drum pentru mici gustarele. Chiar ne intalnisem cu mai multe grupuri de oameni alaturi de copii care coborau. E frumos cand ii initiaza de mici si ii invata sa aprecieze natura, sa respecte muntii, de asemenea si oamenii intalniti pe traseu.



Traseul nu este neaparat greu, chiar nu este, dar poate parea destul de lung si anevoios, mai ales cand apare elementul surpriza si anume ceata si una foarte deasa de nu prea mai vedeai nimic in jurul tau. Fara sa ne dam seama, am pierdut traseul de doua ori si parca aveam impresia ca, din pricina cetii, pur si simplu nu mai ajungem odata. Bine ca de fapt ne aflam sub creasta si cam in 10 minute am iesit din ceata si am zarit in fata noastra Cabana Omu. Mare bucurie am mai simtit!

Ajunsi in sfarsit la Omu, ne-am odihnit, am mancat, ne-am hidratat si am facut poze - nu prea multe, ochiul absoarbe cel mai bine.



Theo si pateul :))










In mare parte, traseul a fost lipsit de probleme, fara semne de Mos Martin care ar fi putut sa ne surprinda, dar cu siguranta ne-a admirat de la departare. In schimb, am avut ocazia placuta de a vedea cateva ciute care alergau de colo-n colo, dar din pacate nu le-am putut surprinde in poze, dar cu siguranta momentul a fost savurat mai bine decat a lua repede aparatul pentru a le fotografia, pierzand astfel momentul.

Din nefericire, am cam pierdut notiunea timpului si ne bazam mai mult pe telecabina de la Babele, de care stiam ca se inchide devreme, dar am avut noroc ca era coada destul de lunga si chiar am mai stat in jur de 2 ore ca sa asteptam. Cum am ajuns jos ne-am oprit sa mancam la acelasi restaurant si dupa sa ne retragem la odihna. A doua zi urma o noua aventura. :)





"Oriunde-ai fi, răspunde la a lor chemare"

Read More




Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML