vineri, 9 iunie 2017

Muntii Macin - Pe poteci stravechi -


Data: 14 Mai 2017
Traseu: Sat Greci - Valea Morsu - Vf. Tutuiatu
Marcaj: Triunghi Albastru

Citisem mai demult un articol in care se mentiona ca Macinul, in ciuda inaltimii, au oarecum alura Muntilor Fagarasi, datorita varfurilor semete si traseelor cu urcusuri si coborasuri. Noi am plecat din Constanta, de data aceasta, catre satul Greci, Jud. Tulcea, de unde pornea traseul nostru. Drumul a fost foarte placut, mai ales de cum am intrat in Tulcea. Peste tot unde ne uitam, mai mult eu pentru ca Theo trebuia sa fie atent la drum, vedeam dealuri verzi, impadurite, niste culori ametitor de frumoase.
In Greci am ajuns in jurul orei 16 si familia de la pensiune ne-au asteptat cu o surpriza foarte placuta: ciorbita de porc, muraturi, cartofi la cuptor, friptura de pasare, un rasfat total. Pensiunea se numeste "Pensiunea Matetovici" si daca veti alege sa va cazati acolo nu veti regreta. Va veti simti ca acasa la bunica. Un link catre pensiune am atasat mai jos:
http://www.infopensiuni.ro/cazare-macin/pensiuni-macin/pensiunea-greci-matetovici
Dupa ce am mancat, ne-am retras nitel in camera ca sa ne odihnim. Am tot dezbatut daca sa urcam pe Tutuiatu in ziua respectiva, pentru ca nu eram convinsi de vreme. Era placut afara, dar vantul batea destul de puternic si norii de ploaie erau cam prezenti, desi in prognoza nu s-a mentionat nimic de ploaie. Am decis totusi sa urcam atunci, desi se facuse deja ora 18 si un pic, dar traseul nu era lung si aveam timp sa ne intoarcem inainte sa se lase intunericul. Ne-am echipat, am luat niste gustari si multa apa la noi si am pornit la drum.


Este greu de crezut ca acum foarte mult timp, acesti munti aveau 3000 de metri, dar este adevarat. Chiar daca acum nu mai au aceeasi inaltime, nu inseamna ca nu sunt la fel de remarcabili. Peisajele sunt deosebite si bogate in flora si fauna.


Traseul cu destinatia Vf. Tutuiatu are marcaj cu triunghi albastru, exact ca in poza de mai sus unde Theo ne indruma in directia marcajului. A se observa culorile ametitoare! Bine macar ca aici nu a trebuit sa avem grija ursilor, ci doar grija viperelor si a capuselor :)). Vipere nu am intalnit si pentru capuse, neaparat am cumparat un spray pentru protectie. Dupa jumatate de ora ne-am bucurat ca am pornit pe traseu mai tarziu, pentru ca incepusem sa simtim zapuseala si aerul uscat. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost in plina zi.


Cu cat urcam, deja incepea sa se deschida o panorama frumoasa a imprejurimilor.


The lonely tree


Traseul continua pana la Valea Morsu unde se intalneste un izvor numit Izvorul Italienilor si unde am intalnit si primii oameni de pe traseu. Ne-am salutat reciproc si am pornit in directii opuse, noi mergand in dreapta de unde am urcat mai departe prin padure. Tot speram sa vad o testoasa dobrogeana, dar pana acum nimic. :(
Ce bine era in padure, simteam ca in sfarsit pot sa respir. Padurea este destul de salbatica si parea interminabila, dar intr-un mod placut. Si atat de verde!


Chiar daca pana pe Vf. Tutuiatu se face maxim 1 ora si jumatate, am baut multa apa din cauza aerului uscat. La un moment dat nu stiam daca suntem pe drumul cel bun, fiind prima oara cand suntem acolo si nici nu prea mai vedeam traseul. Mai auzisem de oameni care s-au ratacit in Muntii Macin, dar nu ma gandeam ca si noua ni s-ar intampla asta :)). Din fericire, nu a fost cazul si am zarit marcajul putin mai in fata si eram pe drumul corect.


  Niste nori mai amenintatori incepura sa isi faca prezenta si vantul se intetise nitel, dar nu voiam sa renuntam, chiar daca nu stiam exact cat mai avem pana la varf, asa ca am marit pasul. Totul a fost bine pana la urma si am ajuns destul de repede pe Vf. Tutuiatu de unde se vede o panorama minunata a localitatii Greci si a Dunarii. Din pacate, fiind pe graba, nu am apucat sa facem multe poze aici, insa cu siguranta data viitoare o sa acordam varfului mai mult timp.

Cateva poze de pe Vf. Tutuiatu


                                         


 Drumul de intoarcere nu a durat mai mult de o ora si din pacate tot nu am intalnit o testoasa dobrogeana, insa s-a intamplat sa ne taie calea un iepure salbatic si sa ne bucuram de compania unui caine al naibii de simpatic care ne-a insotit pana mai incolo in sat.
Inainte sa ne intoarcem la pensiune, ne-am oprit la un magazin ca se aprovizionam cu o prajitura si alte bunatati, pentru ca meritam! Sincer, ne-am cam pierdut la intoarcere, prin sat :)).
Daca vreti sa vizitati Muntii Macin, nu pot decat sa va indrum sa o faceti! Sunt trasee scurte, dar spectaculoase. Noi ne-am bucurat mult de aventura, padurile dese si verzi ne-au mers direct la hertz! Fiind munti atat de vechi, o sa simtiti ca va intoarceti in timp, asa ca trebuie doar sa va lasati purtati de munti. :)



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML